Recycle_Bin

le lac

2010-03-16T13:11:00.005+02:00

Stau, privesc apusul pixelat, acoperit partial de norii

taiati la traforaj de un copil

la ora de lucru manual.

In spate, precum zeci de viori dezacordate,

se aude scrasnetul rotilor de tramvai

in timp ce strabat sinuoasa sina ce serpuieste

printre zeci si sute de cladiri,

locuinte, birouri, magazine si multe altele.

Ridic privirea si vad adevaratul apus, nu cel fals din reflexia apei,

distorsionat, filtrat si apoi adunat,

pe retina mea.

Refuz totusi sa-l privesc pe acesta,

in schimb ma multumesc cu imaginea murdara,

distorsionata si filtrata si partial decolorata.

Litere

2010-03-14T22:12:00.003+02:00

Am uitat sa trag aer in piept

atunci cand am plonjat cu capul inainte

in sufletul tau...

m-am scufundat in el usor usor, iar dupa cateva milisecunde

am devenit o fiinta anaeroba. Astfel,

am putut supravietui,

si am reusit sa navighez prin vai

printre stanci si munti si dealuri si arbori inalti.

Am tresarit cand am ajuns la fund, contorsionat in pozitie fetala,

si din reflex, am iesit la suprafata.

Aerul m-a facut sa tusesc, sa ma sufoc, sa lesin iar apoi

corpul meu a fost inghitit

lent

in adancurile sufletului tau...

8bit

2010-03-13T01:08:00.009+02:00

In camera… O cana de cafea sta inecata in zat, un chistoc de tigara isi da obstescul sfarsit, in surdina un pick-up scartaie usor pe ultimele secunde ale unui vinil vechi si prafuit. Ma asez pe vechiul scaun tocit, care abia se mai tine in cele 4 picioare subrede si…privesc…miros…ascult… Apas pe cateva taste, iar dupa un ritual format din 0 si 1, ma descompun in miliarde de biti. Sunt liber acum. Circul cu viteza luminii, cea egala cu 299 792 km/s, cu toate ca multe teorii ar spune ca este imposibil. Ajung intr-o clipita oriunde. Si totusi, mirosul Lucky Strike-ului nu se mai simte, cafeaua e de negasit, iar totul a amutit. Eu si miliarde de biti…Dupa ce calatoresc pe toate continentele in cateva minute, fiecare bit se aseaza la locul lui si ma trezesc din nou in camera. Vinilul s-a terminat iar pick-up-ul s-a oprit automat. Zatul de cafea s-a intarit si mucul de tigara s-a ascuns sub un strat substantial de praf. E seara acum, cred ca o sa-mi fac o cafea, o sa-mi aprind o tigara si o s-o iau de la capat.

Vara Veche

2009-09-05T02:14:00.001+03:00

Intotdeauna am vazut un peron de gara ca un loc inundat de emotii. Marcat zilnic de reintalnirea a doua suflete, sau de tragica lor despartire. Cum fiecare tren ce trece prin dreptul lui aduce cu fiecare scrasnet de roti valuri noi de povesti, unele abia incepute, iar unele ce isi gasesc sfarsitul sub strivite de greutatea vagoanelor.

Tot felul de oameni lasa urme pe el, fie ca isi scutura nisipul din pantofi, abandoneaza un ambalaj gol de mancare sau varsa cateva picaturi sarate ce se usuca sub razele ultraviolete.

Chiar daca vara s-a dus, cu acelasi debit aproape neschimbat, multi se vor perinda pe el, vor pleca cu un gol in stomac sau in suflet, apoi la sfarsitul zilei un angajat oarecare va veni si va curata cu matura toate semnele cum ca cineva ar fi calcat vreodata pe acolo. Asemenea unei foi de hartie pe care se astern lucruri extraordinare, doar ca apoi ele sa fie mototolite, contorsionate, si aruncate in cel mai apropiat cos de gunoi, date uitarii. Si totusi ele inca mai exista in mintea celui care le-a creeat.

Fum

2009-06-11T00:39:00.003+03:00

Dupa 38 de grade la pranz, dupa ore petrecute in trafic si talpi tocite pe asfaltul incins, dupa ce am traversat orasul de doua ori, dupa ce am asteptat in statie minute in sir ce adunate probabil depasesc o ora, dupa toate astea am ajuns aici. Pe fundal se intampla sa fie Pink Floyd, de altfel perfect imbinat cu starea mea de spirit, un amalgam de sentimente ce nu pot fi incadrate. O lumina cuprinde toata camera, iar apoi lumina moare. E fum, un nor ce-mi inconjoara capul. In curand sunt cu totul cuprins de el. Si totusi imi place. Confuz tastez in continuare, litera dupa litera, din cand in cand recreez norul de fum, ce apoi ma inghite in interiorul sau. Ma simt ca intr-o cutie, ascunsa de ochii tuturor.

Intr-un final fumul se risipeste. Raman cu un gust usor amar, uneori neplacut, inconfundabil, Nu ramane decat sa incep totul din nou. Lumina devine din ce in ce mai slaba la fiecare scanteiere. Pana ce tot fumul se duce, gustul dispare, lumina inceteaza sa existe, iar totul cade intr-un intuneric socant.

Ploaia ce aduce zorii

2008-06-25T00:50:00.003+03:00

O adiere-mi bate-n geam...si geamul se izbeste de perete...praf alb cade pe pardoseala, apoi un suflu il imprastie...alta rafala acelasi ciclu. Sincron, monoton, imprastie zgomot in jur acoperind muzica reverberand a Pink Floyd. Adiere rece dupa 36 de grade, soare, si un autobuz ce intarzie 30 de minute si intr-un final opreste in statie plin si saunizat. Eh, e doar o caldura ce topeste sufletele.
Si ploua....ploua usor acum....peste sosea, printre frunzele cotpacilor, pe masini ori pe utilajele din fata scarii, pe borduri si pe felinare. Nu iarta nimic si ajunge pretutindeni...dar pentru scurt timp. Maine soarele va ucide picaturile si totul se va relua, poate cu ploaie, poate fara ea...
Nici o stea nu se vede...picaturile au ajuns pana la ele si le-a stins...ori ele infricosate s-au ascuns...nici oamenii ce de obicei stateau la una mica la nonstopu de la colt nu mai sunt prezenti...si ei fost au mistuiti de ploaie, curatati, ori pur si simplu inecati?
Pamant incins, ploaie usoara, aerul ce ne-nconjoara o simpla punte intre planuri.. Oare cum rezista fortelor opuse de la capetele sale? Atat de mare contrastul, atat de firava conexiunea....
Inchid geamul, opresc televizorul care pana acum a mers insesizabil intr-un colt...va urez bun regasit si ca recomandare va ofer Dream Theater...daca am mai repetat nu-i nimic...am o manie cu aceasta formatie pe mom

Misunderstood

2008-03-23T23:11:00.003+02:00

Vibratie...geamul, biroul, tastatura, toate sunt cuprinse de o vibratie...
Nu e vina muncitorilor care schimba borduri aparent...oricum ei n-ar munci acum.
Mintea imi zboara departe, vibratia vine din interior. De dupa multe straturi printre care epiderma derma, nervi si oase, vibreaza ceva. Rezoneaza si imi cuprinde fiecare celula din corp. Se opreste putin doar pentru a incepe din nou. Un ciclu ce se repeta la infinit. Sau evolueaza dupa fiecare secventa, devine mai intens, si nu pare a se diminua.
Vibratia...sufletul ce creste in imensitatea sa pe parcursul fiecarei clipe. Cunoaste mai mult dar niciodata destul, simte lucruri profunde dar niciodata nu este coplesit. Ceva abstract, prea neinteles pentru a fi interpretat de o fiinta vie.
Evoluam pentru a disparea. De fapt evoluam pentru a disparea mai usor si acest proces de descompunere material-metafizic sa se desfasoare mai usor, timpul sa zboare mai repede, sa nu traim "de pe o zi pe alta". Inevitabil traim pentru a muri. Trebuie sa lasam si universul cu vanatai de pe urma noastra ca sa nu traim doar cu scopul de a ne epuiza viata. Ramane la latitudinea fiecaruia ce vanatai lasa. Chit ca lasa vanatai pe propriile vene, pe cei din jur, sau pe un domeniu anume, fiecare face ce vrea, viata e dura, scapa cine poate. Adica nimeni.
Starea de meditatie continua in episoadele urmatoare.
Pana atunci Dream Theater va va tine ocupati.
PS: scuzati lipsa de poze. N-am avut ceva in tema.

Choose life

2008-03-18T00:00:00.004+02:00

Scartaieturi...prelungi...obsedante...marcante...obositoare...misterioase...
Un "Do" prelung...e inceput de paragraf....
Aceleasi scaratieruri chiar mai prelugni....mai obsedante...mai marcante...mai obositoare...nu atat de misterioase.
Virgula cade la locul ei fara prea mare efort...doar un tipat abia auzit...
Hartia pare abraziva, neprietenoasa...ca un zid de caramida ce asteapta sa fie decorat, sau spart si continutul sau expus. Hartia nu este limita intelegerii...dincolo de ea cine stie oare ce se ascunde....
Imi dau ochelarii cu dioptrii negative jos de pe nas...ii sterg...aleg sa nu-i mai asez la locul lor. Ii pliez si ii asez in toc. Ma inconjoara ceva ciudat...ceva imi acompaniaza scartaitul...oare lampa ce-si imprastie mirosul de incins prin camera?, poate parfumul ei, ramas de acum putin timp?, poate doar ceva din imaginatie....poate fumul de afara...poate o masina ratacita pe strada mea intunecoasa, poate cafeaua de azi dimineata ramasa pe birou, poate tigara celui ce fumeaza la lumina felinarului, nu departe de geamul meu. Cert e ca ma fascineaza si totusi...
Desigur distruuug starea spunand ca mi s-a deschis o fereastra pe ferestruica numita monitor.
Promit postari urmatoare mai in detaliu cu starea de meditatie profunda in care universul meu este cufundat.
Pana atunci va las cu Kaiser Chiefs pe care ii veti putea admira la B'Estival anul acesta alaturi de aaaalte nume "mari".

Speed of light

2008-02-27T22:38:00.005+02:00

Am remarcat o accelerare sesizabila in trecerea timpului...ori panta pe care curge "raul vietii" s-a inclinat sau a plouat prin zonele alea, ori ceva mi-a cuprins creierul si din 2 secunde 0.33 mi le fura...pentru vecie...
Uitasem cat de frumos poate fi un apus. Cat de frumos este sfarsitul. M-am reintalnit cu cerul patat de norii ce stateau agatati in suspans. Si din cele 6.023*10²³ fotografii de pe cardul aparatului putine au supravietuit selectiei naturale din Windows Explorer.

Si intr-o lene ce mi-a cuprins constiinta mi-am impus ca pe cele mai rasarite sa nu le procesez in nici un fel. Call me old. Dar inca mi se pare aparte filmul...emotia cu care apasai pe declansator..anticipatia cu care asteptai developarea...si fericirea sau dezamagirea ce le urmau.
N-am prins cea epoca, am apucat doar sa umplu un film cu idei si instantanee...si acum zace in sertarul meu. Poate peste cativa ani il voi redescoperi si voi developa cadrele alb negru pe care s-a asternut patina timpului...poate "the shot of my life" e acolo. Nu voi afla niciodata...
In alta ordine de idei...nimic nou nici aici nici in Bucuresti...doar o amplificare a santierului general. Dar cine sta aici e obisnuit.
Inca putin pana la summint...inca putin pana la vacanta.
Hmmm...recommend...am ascultat destul de mult un album de la formatia asta acum cam 2 ani si imi aduce aminte de multe lucruri. Deci recommend of the week: Flyleaf . Nu atat de obscura dar cel putin interesanta.
Succes.

Culture de masse

2008-02-21T23:15:00.005+02:00

Ma uit la cerneala ramasa pe deget. Pelikan...albastra...are un miros interesant.
Mirosul pe care nu-l mai simtisem de mult...de cand n-am mai scris cu stiloul?
Continui sa scriu...exact ce scrie aici. Parca e altfel pe hartia asta rupta din caietul de romana..Oricum e mai interesant decat sa ascult palavrageleala citita de pe niste voi vechi prnse cu o agrafa oarecum ruginita.
Neonul tremura putin. Albastrul e mai deschis ca de obicei ...? Poate doar nu l-am reintalnit de mult. Banca pe care scriu..4 suruburi imi tin companie. Mai ma trezesc mai scriu un rand in caietul etichetat "Romana". "Demiurgul" nu a tinut cu creierul meu azi. Mi-a pregatit o portie mare de "boringness". Apuc de coltul paginii ingalbenite de timp. Acopar numarul paginii..."164" cu caractere mici...titlurile poemelor cu litere de-o schioapa sar in ochi. Inchid cartea...oricum nu o sa gasesc prea repede ce caut. Nu fara ajutorul cuprinsului smuls de mult de cine stie ce fost posesor. Soneria imi suna in cap. E ora sa plec. Imi fac bagajul si plec din clasa cu cerneala care inca nu s-a uscat pe randurile asternute anterior. Acum stau in fata ecranului albit de editor. In taskbar am o suta de programe pornite...douazeci de conversatii la care nu am raspuns, si inca cateva la care m-am deranjat si am spus ceva laconic....sau poate mai mult decat atat.
Va las cu putin Yngwie Malmsteen.
Spor la ascultat si la trait.

Trafic

2008-02-15T22:21:00.004+02:00

Incredibil....desigur ca intr-o zi de vineri e frumos sa ninga....sa ninga am spus...nu sa cada o ninsoare apocaliptica care sa faca praf tot ce-i sta in cale. Prin asta ma refer in principiu la trafic...Superb este sa stau 2 ore in autobuz pe un drum de 15 minute. Dar oricum...e "poetic" rau sa ninga in Bucuresti. Eh...mai bine ca nu a nins ieri. Ieri a fost o zi speciala. Ziua in care nu am putut sa incap in tramvai. A schimba 5 mijloace de transport pe un drum care necesita 2 maxim e ceva sublim intradevar.
Roz...peste tot roz...si apropouri perverse de genul "Ce-ai de gand de Validay:>?". Dar probabil nimeni nu este deranjat de faptul ca xerocopiem alte civilizatii. Nu suntem capabili de ceva mai bun decat imitatia. A imita e unul din primele lucruri pe care le invatam....pe la 3-4 luni.
Eh. Sunt absurd. Da am realizat ca sunt absurd. Absurditatea asta probabil ca mi se trage de la notele care imi rasuna in boxele din camera. "I have become comfortably numb" imi sopteste Gilmour. Poate....considerand calitatea acestei scrieri. Dar oricum....e recycle bin'u meu aist blog.
Ma distrage ceva..."Excuse me...while I kiss the sky" striga Hendrix, incepand un solo cel putin interesant. M-am dezghetat. Lipsa de cafea, combinata cu o durere de ochi e exact ce-mi trebuia. Pacat ca a fost frig si in troleibuz. Ar fi fost frumoasa plimbarea daca puteam sa ma usuc. Dar eh....sunt prea narcisist poate. Ok gata nu mai poluez blogul cu nonsensurile mele.
Ah well promit ca revin maine cu poze asupra peisajului dezolant ce s-a asezat. Adica un miliard de masini la semafor. Macar mai inveseleste vag zapada, dar si-a cat pierdut farmecul dupa experienta cu stratul de 50 de cm de acum putin timp. In fine, va las, cu precizarea ca ma bucur ca BitDefender-ul mi-a acceptat in sfarsit last.fm-ul si acum it's back.
Recommend: A Perfect Circle : http://www.last.fm/music/A+Perfect+Circle
Spor...

....? DEZORDINE ?....

2008-02-09T17:56:00.000+02:00

Ma uit pe geamul jegos al tramvaiului 8...intr-un moment de liniste incepe sa scartaie din toate incheieturile si ma smuceste din senin...ritualul ma anunta ca mai am la prima statie trebuie sa cobor...daca vreau sa ajung acasa. Azi parca n-as vrea, dar totusi, trebuia sa-mi aleg si alta zona sa-mi petrec timpul. Somn. Trece ceva timp si ma trezesc din visare. Nu mai sunt aici. Sunt intr-un oras mic, stresant de linistit, si prea curat! Pare gol. Are mai mult de 10 metrii patrati de verdeata, si in jur munte. Destinatia unu: foodz. PFC (Piatra-Neamt Fried Chicken probabil:P ). Astepti troleul care merge la Peco si stai cateva statii in el. Ma uit pe harta din troleu si vad "Interpol", "Musee d'Art Contemporain" si alte locatii cel putin interesante.
Ninge. Dupa ce o luna am indurat vreme rece...revad ninsoarea. Ninge cu fulgi mari. Se aseaza pe strada. Dimineata, zapada inca acolo. Merg parca pre-programat. Ma trezeste doar zgomotul locomotivei ce urma sa ma tarasca pana acasa.
Ma uit pe geamul jegos al "rapidului". Rugina care era depusa pe el da un aspect ciudat zapezii. Nimeresc in Gara de Nord. Agitatie. Multimi. Autobuze si ambuteiaje la Orhideea. Ma simt deja acasa. M-am trezit din visare, linistea s-a spulberat. Gata! Pot sa refac monotonia, sa redefinesc cotidianul, sa scriu despre ce-mi pica pe creier dupa ce ma uit dubios la o caramida. Tramvaiul ma intampina la fel ca inainte. Parca mi-a lipsit.
Cam atat. Nu prea am multe de spus pentru ca trebuie sa-mi aduc gandurile din dezordinea mentala. Excuse me while i kiss the sky.

3...2...1...2008

2008-01-01T23:24:00.000+02:00

3...2...1...2008!
Ciudat mod de a numara. Dar aceste cifre au fost pe buzele tuturor noaptea trecuta. Da, am inceput un nou an, am sters cu buretele tot ce nu ne-a placut anul trectu si ne propunem sa remediem aceste lucruri in perioada ce urmeaza. Dar parca totusi acest eveniment trece prea repede. Suntem atat de constienti ca trece timpul in aceasta zi incat parca el trece si mai repede. Prea putin 1/365 din an sa fie alocat acestei zile. Se fac pregatiri cu zile/saptamani inainte, si cand intr-un final trecem intr-un nou an, ceea ce ramane in urma este o liniste apasatoare, putine gunoaie pe trotuare, cateva dureri de cap, dar multe aminitiri.
Si totusi nu-mi place ca a trecut. Inseamna intrarea din nou in rutina, in cotidian. Ceva lipsit de interes pentru mine.
La ce forfota era aseara pe strazi, parca nu-ti vine sa crezi linistea ce se asterne chiar si in jurul pranzului. Nici in zilele de duminica nu e asa de liniste...
In incercarea de a ajunge acasa, m-am urcat intr-un metrou. Gol...cand cu 2-3 zile inainte alergam spre el in timp ce se inchideau usile, abia incapeam inghiontit langa o usa...gol.
Acum ma bucur de ultimele clipe din prima zi din an... Arunc o privire spre cartea ce sta deschisa pe birou, parca imi pare rau sa o termin, dar o sa incerc sa gasesc ceva care sa-mi placa.
Parca este la fel ca trecerea unui an. Iti pare rau ca se termina, dar esti entuziast pentru ce se va intampla in urmatorul...

Un laconic "La multi ani" si recomandare: Turn the page - Bob Seager . Ca referinta, e Metallica a facut un cover dupa aceasta melodie cu acelasi nume.
Pofta buna la ascultat : http://www.last.fm/music/Bob+Seger/_/Turn+the+Page

Lost

2007-12-25T21:24:00.000+02:00

Uite am prins si Craciunul acesta. Am trait sa treaca si acesta pe langa mine.
In ajunul de Craciun orasul parea parasit. Prin unele din strazile ce cu o zi inainte era mare forfota, era liniste. In parc, o banca plina de chiciura statea neatinsa. Te simteai parca erai ultimul ramas pe pamant. Ceva intre sentimentul puterii si o singuratate apasatoare iti framanta sufletul. Autobuzul in care aerul depasea cu 2-3 grade pe cel de afara era gol. In fata mea, un batran statea cufundat in gandurile si in amintirile sale. Sterg cu maneca hanoracului geamul aburit. Parca deschid un portal spre alta lume. Aceeasi priveliste ma asteapta: bulevardul pe care se formau blocaje de kilometrii intregi, gol. Probabil ca toti sunt acasa si se bucura impreuna cu familiile de ajun. Cei mici probabil isi asteptau mosul sa le lase sub brad un cadou...sau poate doua.
Alt parc...pustiu. Pe alei zapada era singura entitate prezenta. Se aude cum trosneste sub talpa adidasilor. Te calmeaza. Nimic nu este in jur.
Cerul are ceva neobisnuit. Nu este albastru ci alb. Te uiti la copacii ninsi si parca se impreuneaza cu cerul, parca tot univesul pare mai legat.
Cladiri parasite zac in aceleasi locuri; parca zapada le-a mai inveselit. Au o culoare mai placuta. A disparut mare parte din griul depresiv.
Totusi imi place sa petrec timpul in oras in preajma unor astfel de sarbatori. Te sustragi cotidianului, iesi din ruta pe care o parcurgi zi de zi, ai timp sa vezi si altceva decat un ceas, care iti spune ca ai intarziat, un numar de autobuz, care nu este cel pe care il asteptai, un metrou, pe care il astepti de prea mult timp.
Spor la visat!
Recommend of the post: Guitar Heroes. Chitaristi finlandezi, shred dement, riffuri cel putin interesante. Melodie free (12 Donkeys) la pagina de Last.fm: http://www.last.fm/music/Guitar%20Heroes

Ho ho...huh?

2007-12-23T23:00:00.000+02:00

Ho ho ho la toata lumea.
Toti au facut un plonjon in febra Craciunului si probabil ca acum impodobesc brazii, pregatesc bunatati, sunt la cumparaturi cautand cadoul perfect pentru el/ea/copil, sau sunt beti printr-o carciuma ascultand manele cu "fratii si fanii".
Ce a ajuns Craciunul? Pentru unii sarbatoare, pentru altii sezon de intoarcere acasa, pentru destui un mod de a se imbogati. Probabil ca imaginea Craciunului sau cea a lui Mos Craciun este printre cele mai profitabile instrumente de vanzare de pe fata globului. Tot ce are un mosulet, zabaret si cu barba alba, are un avantaj. De ce am pastra vie o traditie cand putem sa facem bani pe "barba" mosului.
Sarbatorile nu mai sunt cum au fost. Poate ca am crescut cu totii poate ca nu. Obiceiul colindului este pe cale de disparitie, traditiile mor pe zi ce trece, identitatea noastra devine mai stearsa pe zi ce trece. In lumea asta care se "englezeste" si se "emancipeaza" pe zi ce trece, nimic nu mai este in siguranta.
Eh in fine. Ni s-a acordat si muritorilor din invatamant o scurta vacanta in care sa "invatam" pentru optimea de semestru ramasa. Ca daca suntem ocupati tot timpul, de ce nu am fi si in timpul vacantei. Oricum gasim o cale de a sunti "sistemul".
Si ca se apropie sfarsitul anului, putem sa tragem linie, sa facem bilantul, sa vedem ce ne-a adus bun si ce ne-a luat.
Va urez ca bilantul sa fie pozitiv si sa va bucurati de aceste zile, prezente odata in 365/366 de zile. Eu cel putin le astept inca de cand se termina, dar parca in fiecare an sentimentul se degradeaza, se modifica, sufera mutatii care sper sa nu-i fie fatale.
Spor la mancat dulciuri si alte diversitati, dar cu moderatie ca si spitalele au numar limitat de locuri.
Pana dupa Craciun, va las cu recomandarea: Chapeaumelon, formatie Canadiana, un fel de garage-rock. Au facut doua melodii din soundtrackul Eurotrip(must be seen): My generation (cover The Who) si Nonchalant. Eu o recomand pe prima dintre ele. http://www.last.fm/music/Chapeaumelon
Si daca vreti sa va distrati si sa va simtiti din nou copii, The Grim Adventures of Billy and Mandy is for you. Probabil gasiti pe torrente sau pe odc.
Distractie placuta!

Wake me up when December ends

2007-12-14T23:24:00.000+02:00

Iar am avut o pauza de blog de ceva timp si a venit momentul sa revin. Intre timp a trecut ceva timp, vremea a facut stanga-mprejur si ne-am trezit in decembrie....
Cuvinte cheie: cadouri, fericire, sarbatori, brazi en-gros. Am uitat ceva? Ah da...inoire...se termina un ciclu pe nume "an" si incepe un altul. Daca inoirea este dramatica sau se rezuma doar la xeroxarea trecutului depinde numai de noi.
Oare am putea fi altfel? Mai buni...mai civilizati...mai culti?

Putine sanse. Nu ma credeti? Cumparati un bilet de RATB, si luati un autobuz. Va urcati in el (daca aveti loc in imensa aglomeratie ce pandeste orasul in plina asfaltare generala) si priviti in jur. 7-8 persoane in varsta, 10 persoane pe la 25-40 de ani, si apoi restul...viitorul.
Asa arata viitorul nostru, plin de seminte scuipate pe o podea murdara, plin de muzica cu dusmani, plin de "mancati-as" si fete care fac copii la 5 ani. Pentru ca lumea din ziua de azi nu se rezuma la cap...ci la stomac, picioare, maini, si alte parti corporale mai personale. "De ce sa fac o facultate cand capsunaria e deschisa si ma asteapta? Da-l naibii de copil ca se educa singur."-din marii clasici.
Prostii...nimeni nu va schimba nimic si in curand o sa fim un fel de sac de gunoi al lumii. Deja parti din marile orase invadate de civilizatii mai mult sau mai putin orientale au devenit locul de deversare al lumii.
Dar in fine revenim la sarbatori.
Stiu ca vin cu intarziere dar totusi cred ca e de admirat efortul populatiei de a se deplasa la bradul montat cu grija in Piata Unirii. Exodul a durat destul de mult pentru ca oamenii care ajunsi acolo au realizat ca nu se da nimic pe gratis au vrut sa plece, interferand cu cei care inca nu aflasera teribila veste. Si asa a iesit o aglomeratie de cote extreme.
Oricum cei care au supravietuit au ocazia inca de a doua zi sa il vada in toata splendoarea sa de la 10m distanta, fara a fi impins/calcat in picioare/injurat/etc.

In alta ordine de idei, Elodia a ajuns la cota de 89 de episoade si inca se ascunde cine stie unde. Noroc ca are profil de hi5 (trendy rau), sau id de Y!messenger asa putem sa mai stam la o sueta cu dumneaei.
Si pentru ca e sezonul sarbatorilor si cadourilor tuturor celor care umbla dupa cadoul perfect pentru el/ea, lipsiti de imaginatie, alergand ore intregi in chopping centere, le urez succes si mult noroc pentru ca o sa aiba nevoie de el la ce kitchuri gasesti uneori par example in magazinele de hainute funky.
OK. Gata ca ating recordul de plictisire al publicului.

Continuand traditia de a recomanda muzica, band of the post: Pain of Salvation.
http://www.last.fm/music/Pain+of+Salvation Vedeti voi daca va place sau nu. Recomand ultimul album Scarsick, si melodiile Chain sling, Beyond the Pale si Used. Spor la \m/ .
PS: Maiden's coming to town so get your tickets fast: 4 August,Stadionul Cotroceni!

And the youtube link of the post: Pablo Francisco...

Interpretare

2007-10-31T21:45:00.000+02:00

Realizez in unele clipe ca scoala ne rapeste creativitatea...

Fie ca acest fapt este realizat prin deprivarea de timpul liber atat de necesar pentru evolutie, fie ca suntem indoctrinati cu idei care "se cred si nu se discuta"...
Realizez ca in principiu invatamantul romanesc incearca sa te faca "multifunctional/multivalent" dar in final nu se obtine decat un amalgam de persoane care in loc sa cunoasca relativ bine stiintele pe care s-a pus accent...nu cunoaste nici macar bazele oricarei din ele... Nu vreau sa cred ca inca suntem pe criteriul "noi muncim nu gandim" pentru ca pana acum toate faptele dovedesc acest lucru.
Poate ca mai bine am incerca sa perseveram in...arte, sau poate suntem tipul persoanei care indrageste stiintele exacte..sau poate pur si simplu literatura este telul nostru.
Rareori cineva este perfect la totul...si atunci in majoritatea cazurilor apare fenomenul "tocesc sa scap si de asta..".
De ce sa invatam o teorema cand nu stim unde si cum sa o aplicam? De ce sa lucram fara a avea habar la ce ne referim? De ce sa fim indopati cu invatamant? Nu spun ca nu e bine sa nu avem o cultura generala...dar cultura generala nu inseamna doctorat. *Parerea mea desigur...poate altii ma vor contrazice*.
Scoala e probabil principala cauza de tristete in tara asta. Sistemul ce poate sa faca decat sa faca mai multa dezordine in acel lucru neimportant numit "programa" si sa puna accent pe oamenii ce "muncesc nu gandesc".
In fine...
Halloween? Inca o sarbatoare care ne metamorfozeaza mai mult in americani...sau asa am vrea.
Parca nimic special in ziua asta....mi se parea interesanta in copilarie dar deja si-a pierdut valoarea... probabil ca varsta++;
Recent am facut o pasiune pentru City FM. Foarte bun post, muzica ireprosabila inclusiv romaneasca...si in plus din cand in cand o melodie imi rezoneaza in gand si astfel descopar o noua trupa.
Si cu asta anunt formarea unui nou obicei: la fiecare post o sa public ultima dubiosenie descoperita mai mult sau mai recent. Pentru moment: Type O Negative, o formatie newyorkeza foarte interesanta,de gothic si black sau o combinatie intre ele.
Si pentru fanii Mario :

Octombrie

2007-10-24T23:58:00.000+03:00

Intradevar a trecut mult timp de cand am mai vizitat blogu...chiar mai mult de cand am postat ceva in el.Acum rasfoind "bookmarks"urile din Firefox am ajuns aici. Am suflat praful despre el, si am inmuiat penita in cerneala electronica.

Viteza...agitatie...cuvinte ce caracterizeaza lumea contemporana.
Putini mai au timp sa se bucure cu adevarat de ceea ce este frumos in viata, restul se grabesc intr-un ciclu ce se repeta la infinit...Pentru ce?
Trecutul, in care cuvintele dulci erau trimise intr-un plic misterios, in care fiecare seara era o intalnire cu prietenii in care depanai amintiri... Modernul a ucis acele clipe. A cuprins totul ca intr-un incendiu, iar din cenusa a aparut o inventie mai mult sau mai putin buna...Internetul?
Desigur...de ce poti citi o carte cand o poti desacrca in format *.pdf? Mirosul de vechi dintr-o carte "proaspat" cumparata din anticariat nu are farmecul unui fisier inert.
Schimband la 180 de grade subiectul, toamna a pus stapanire peste tot...
Fie ca e vorba de ploile care paralizeaza traficul in oras, sau de frigul care iti patrunde pana in oase, ceva imi spune ca se apropie iarna. Vacanta, un nou An/Inceput? hmm...sau poate doar sentimentul ce te cuprinde de sarbatori, frumusetea unei zile de Craciun...
Stiu doar ca abia astept ca anul sa se incheie si totul sa poata reincepe in ciclul imens numit "viata mea"...

Si ca sa nu va deprim de tot:

Bucuresti - Fractiuni din trecut

2007-08-02T00:36:00.000+03:00

Cum a ajuns astfel orasul care odinioara era considerat "Micul Paris", cu arhitectura grandioasa, cu privelisti care impresionau, cu o atmosfera care te captiva si nu te lasa sa pleci?!...
Mergand prin zona Victoriei...o ramasita a imaginii urbei din secolele XIX-XX, o ramasita atinsa de patina timpului...nu se poate sa nu te intristezi la imaginea cladirilor subrede, cu diverse semne de avertizare pentru a preveni trecatorii. Nimic nu mai este ca in trecut.
Dupa ce si-au indeplinit rolul de adapost protector, zeci de constructii zac in paragina, acum fiind doar depozite pentru gunoaie si camin pentru cainii strazii, asteptand demolarea sau...urmatorul cutremur... Blocuri de locuite, terase si baruri, magazine, ateliere mestesugaresti...nimic nu a scapat din calea degradarii. Toate uitate...
Dar...si asa...ele pot fi subiecte interesante de fotografie pentru cei care isi iau inima in dinti...si patrund in aceste venerabile "opere de arta abstracta".
Precum omul Evului Mediu a schimbat infatisarea peisajului de pe malul Dambovitei pentru a da nastere capitalei, asa omul din prezent prin ignoranta a schimbat infatisarea "Micului Paris" care este "pe patul de moarte".
In ziua de azi trecutul nostru conteaza mai putin..."modernizarea" este cea care hotareste soarta lucrurilor.
Nu ne ramane nimic de facut decat sa ne plimbam pe strazi ca Lipscani, Blanari, Covaci, sau chiar pe Calea Victoriei, imortalizand ceea ce maine este posibil sa nu mai fie.

Editura Tehnica-fotografii

2007-08-02T00:15:00.000+03:00

Editura Tehnica...inside...

2007-08-01T00:16:00.000+03:00

Efectuand o mica plimbare pe strazile de langa Casa Centrala a Armatei (sau Cercul Militar), indreptandu-te cu pasi inceti spre Parcul Cismigiu, vezi o cladire prafuita, pe un colt de "alee", care se intituleaza "Editura Tehnica".
Probabil ca nu ati observat-o sau credeti ca nu ati avut un contact direct cu aceasta cladire, dar va inselati. Majoritatea culegerilor de matematica, fizica, chimie, mai nou informatica, dar si unele carti de inginerie si tehnologie industriala au luat nastere aici. Un "aici" care zace neatinsa de cand editura si-a mutat locatia.
Se lauda cu sute de premii ale Academiei Romane, dar si sute de mii de elevi care au gasit in cartile ei un abecedar al stiintelor.
Exteriorul nu da nici o informatie despre conditia adevarata a cladirii in interior. Nu era inchisa nici chiar usa din fata, neavand dificultate in a intra in interior. Ne intampina un aer impregnat cu praf, un peisaj dezolant cu pereti dezgoliti de tencuiala, cu podele subrede, cu ferestre murdare si sparte. Scoatem aparatele pentru cateva instantanee. O atmosfera destul de calma...nici un fel de "vietate cu coada" sau chiar oameni...probabil ceva nu e in regula cu cladirea asta.
O camera mare, cu grinzile din tavan incolacite in cabluri electrice, o chiuveta sparta si ruginita, reminescente ale unor tocuri de usi, pereti din care "cad" caramizile. Lumina de dupa-amiaza se refracta prin geamurile patate, inlatura o parte din atmosfera "moarta" a camerei. Metal contorsionat, usi imbatranite...cladirea a fost atinsa de patina anilor...si a vandalismului. Surprinzator "artistii de graffiti" nu si-au lasat amprenta pe aceasta "panza nevopsita".
La cateva camere departare se vede o curte interioara...
Plina de moloz, caramizi, valize goale, saci plini cu gunoi, si intr-un colt zace o pictura de dimensiuni impresionante acoperita de lemne...poate artistul care si-a pus sufletul in pensula ce a atins acea panza nici nu mai exista...
Cladirea vecina: Teatrul Mic, cioburi, praf, in nici un caz o atmosfera primitoare.
O usa care ne dezvaluie o scara...la subsol nu era foarte accesibil....daramaturi si armaturi pentru a tine aceasta cladire din a se prabusi...
Ne decidem sa urcam la etaj, pe scarile aparent solide.
In mijlocul primei camere, un scaun abandonat...parca cineva inca statea pe el si privea catre balcon, catre exterior...
Cateva momente pline de scartaitul podelelor si privelistea dezolanta a fost imortalizata.
Tavanul si peretii dezgoliti, tencuiala si bucati de lemn zac intinse pe podeaua camerei. Parca totul este inghetat in timp...
Holuri lungi prafuite, ici colo un toc de usa pe care se afla o placuta cu diferite numere...Probabil fusese si o cladire de locuit. Gaurile din podea ofera o "vedere panoramica" asupra parterului pe care abia il parasiseram. In pereti, urme ale unei foste instalatie electrica...Unele cabluri inca atarna din tavanul putred.
Incercam sa capturam tot....dar totul pare mort...inexpresiv....parasit....trist.
Balcoanele inca sunt la locul lor....pe moment...iesim pentru a respira putin aer curat...praful este sufocant. In fiecare pas ridici nori intregi de pulbere in aerul deja inchis.
Cativa copii de pe strada ne privesc straniu, un portrat al intreprinderii de vizavi se uita intrigat la noi.
Pornim din nou....am epuizat camerele de pe acest etaj....ne intampina din nou scarile crapate, uzate de atatia pasi cumulati de-a lungul anilor...
Printr-o spartura din perete vedem pana in camera vecina...foarte incurajant. Se vede rama scorojita a geamului inchis....blocat cu sarma. Te
simti captiv in acest loc...
Trosnitul lemnului ne urmareste oriunde pasim...
Peste tot gramezi si gramezi de caramizi si cateodata "gresie si faianta" cu un aspect ciudat, imbatranit. Fragmente de mobilier simplu imprastiat prin camere. Totul pare o replica a etajului precedent...Totul monoton.

Din nou batranele scari ne poarta pasii catre urmatorul etaj...si ultimul de altfel. Aici totul pare bombardat...la propriu. Prin "tavan" vezi albastrul cerului, gauri imense si bucati de lemn atarna din ceea ce fusese odinioara o podea de mansarda...Gratii la unele geamuri, chiar si unele interioare, o usa ca de inchisoare....totul devine macabru...Devastarea este mai mare...probabil ploaia afectase degradarea....intensificand sentimentul morbid care rabufnea din jur. Oare ce se petrecea aici? Un tablou de sigurante dezafectat, geamuri mate din cauza prafului depus, podeaua subreda din nou ne intampina cu sunetele ei obsedante...ne acompaniaza pasii cu "note muzicale" plasate aleatoriu pe un portativ prafuit...Nimic nu este frumos...totul elibereaza o atmosfera apasatoare...
Cateva cadre mai tarziu ne hotaram sa parasim acest loc...Coboram scarile incet...parca incercand sa nu le deranjam dintr-un somn profund...Ajungem din nou in curtea interioara, capturam o imagine a fatadei plina de geamuri sparte, si ne hotaram ca este timpul sa plecam...nu inainte de a vizita o pivnita, si ea plina de praf si daramaturi, dar un subiect interesant. Lumina putina in interior, aer inchis, sparturile in pereti ce elibereaza raze ce pun in evidenta aerul prafuit. Parasim aceasta cladire si plecam cu pasi grabiti pe strada. Ne-a facut placere sa o cunoastem, si ne-a oferit privelisti interesante.
Poate maine nu se va mai afla acolo...

*Pentru a nu incarca articolul prea mult si a nu face cititul o pacote, atasez cateva poze in alt articol, postat inaintea acestuia.*